Copiii inteligenți, cu un vocabular bogat, idei originale și o capacitate rapidă de procesare a informațiilor, pot întâmpina dificultăți de adaptare la regulile și ritmul din sala de clasă. Deși obțin rezultate bune la testele de inteligență, unii dintre aceștia au probleme cu răbdarea, concentrarea și controlul impulsurilor, manifestând comportamente care perturbă desfășurarea orelor.

Expertul în educație Oana Moraru atrage atenția asupra acestui profil de copil, pe care îl descrie drept „istețul disruptiv”. Este vorba despre elevul care impresionează prin inteligența verbală, spontaneitate și logică, dar care întrerupe frecvent lecțiile, face glume nepotrivite, îi deranjează pe colegi și are dificultăți în a respecta sarcinile repetitive.

Contribuiți cu Google

Potrivit specialistului, explicația nu ține întotdeauna de plictiseală sau de lipsa unor provocări intelectuale. În multe situații, problema este legată de dezvoltarea inegală a competențelor care contribuie la funcționarea eficientă a inteligenței.

„Copilul inteligent, dar fără astâmpăr în bancă. Istețul disruptiv, adică acel copil cu un intelect verbal spectaculos, cu spontaneitate, cu logică și idei originale în conversație - toate la pachet cu multă fâțâială, cu împunsul sâcâitor al celorlalți, cu glume și comentarii nepotrivite.

Ce e cu acest copil? Este el deștept tare și, de plictiseală, decide să-și facă viața mai picantă, agitându-se pe el și pe ceilalți?

Da, există și această explicație, dacă acest copil învață într-un mediu monoton și fără conectare emoțională. De cele mai multe ori, însă, este vorba de altceva. Un altceva care pornește de la însăși definiția inteligenței”, explică Oana Moraru.

Expertul subliniază că un IQ ridicat reflectă anumite abilități cognitive, precum viteza de procesare, raționamentul verbal, logica și memoria de lucru, însă nu oferă o imagine completă asupra dezvoltării copilului. Răbdarea, autocontrolul, empatia, capacitatea de a respecta reguli și de a duce la bun sfârșit sarcini monotone sunt, la rândul lor, esențiale.

Oana Moraru atrage atenția că unii copii obișnuiți să primească permanent stimuli noi ajung să tolereze cu dificultate activitățile care presupun concentrare îndelungată, atenție la detalii și muncă repetitivă. Astfel, scrisul sau exercițiile desfășurate pas cu pas pot deveni surse de frustrare.

În acest context, specialistul consideră că soluția nu este încărcarea copilului cu și mai multe exerciții dificile sau interesante, ci dezvoltarea treptată a autocontrolului și a toleranței la frustrare.

Printre recomandările adresate părinților se numără introducerea unor responsabilități zilnice în gospodărie, stabilirea unor rutine clare, respectarea limitelor și încurajarea activităților repetitive. Chiar și sarcini aparent banale, precum împerecherea șosetelor, sortarea jucăriilor sau împăturirea prosoapelor, pot contribui la exersarea răbdării.

,,Ce au de făcut părinții, ei cu ei: de conștientizat din timp că un intelect rapid nu este neapărat un bilet câștigător pentru viață. Nu mergem după fentă și dăm copilului mai mult, și mai mult, fără să creăm o formă care conține această explozie de cunoaștere: rutine, structură, reguli clare, evitat ceartă și negocieri, creat responsabilități în casă, oprit ferm când depășește măsura, pus să aștepte fără stimuli, lăsat să se plictisească, vorbit calm și puțin în jurul lui, măcar o oră pe zi.", scrie aceasta într-un material mai amplu, publicat pe pagina sa.

Mesajul expertului este că inteligența trebuie însoțită de disciplină, echilibru emoțional și capacitatea de adaptare. Un copil cu o minte rapidă nu are automat toate instrumentele necesare pentru a reuși în viață, iar dezvoltarea acestora presupune consecvență, răbdare și fermitate din partea familiei.