Deși copilul a ajuns la consult oftalmologic, a primit recomandare medicală pentru purtarea ochelarilor și chiar o indicație scrisă privind poziționarea în bancă, părintele susține că solicitările sale către cadrul didactic au fost întâmpinate cu refuz și replici considerate nepotrivite.
Situația prezentată în grupul ,,Părinții elevilor din România" ridică întrebări legate de comunicarea dintre școală și familie, dar și despre modul în care sunt gestionate nevoile medicale ale elevilor în sala de clasă.
„Bună ziua. Aș dori o părere după situația dată: fetița mea, elevă, îmi spune într-o zi că nu vede la tablă din locul unde stă în bancă. O sfătuiesc să îi comunice doamnei a doua zi. A doua zi s-a dus și i-a spus, iar aceasta a sfătuit-o să meargă la control la ochi, însă mie nu îmi spusese fetița acest lucru.
Mai trec două zile și o tot întrebam dacă vede la TV sau în alte locuri, iar ea îmi spunea că da. Totuși, m-am apucat să îi fac programare la oftalmologie. Știți cum este, nu găsești o programare rapidă. După zeci de telefoane, îi găsesc un loc peste o săptămână. Mergem la control și primește recomandare de ochelari.
Controlul oftalmologic s-a făcut fără picături și, totuși, am programat-o iar la alt medic, care lucrează cu picături. Eu, ca mamă, îi trimit mesaj doamnei învățătoare și o rog să ia în considerare că al meu copil nu vede din acea bancă de la fereastră și că doresc să stea central față de tablă pentru a putea vedea. Menționez că au două table: una inteligentă în partea stângă a peretelui și o tablă normală, pe care se scrie cu markerul, pe partea cu ușa.
Având miopie, aproape aceeași dioptrie ca mine, știu că nu vede la 4 metri distanță scrisul mic de la tablă, de aceea am și sugerat să o așeze central față de tablă. Numai că răspunsul doamnei învățătoare a fost acesta: „Vă rog frumos, de când decideți dumneavoastră unde să mut eu copiii? Că e prea mult.”
Copilul tot venea de la școală și spunea că nu vede și că scrie din ce aude sau întreabă în stânga și în dreapta. A doua zi o mută mai la distanță cu o bancă. Revin la dânsa cu un mesaj, cu rugăminți, și degeaba, nici măcar din respect să dea un răspuns.
În 10 zile, ulterior, am reușit să aibă ochelarii. După al doilea consult, făcut cu picături, i-a mai scăzut puțin dioptria la un ochi, deci a fost bine că am cerut și a doua părere medicală, însă nu am găsit înțelegere.
Băncile în clasă sunt așezate câte trei pe rând, adică trei bănci pe partea stângă a clasei, trei pe partea dreaptă, iar pe mijloc este liber. Consider că se puteau așeza băncile și pe mijlocul clasei dacă un copil are nevoie. Am hârtie de la medicul oftalmolog cu recomandare să stea pe mijloc și degeaba.
Menționez că încă este în proces de acomodare și cu ochelarii.
Dumneavoastră cum ați proceda? Cum vedeți situația? Sper că am reușit să mă fac înțeleasă și mulțumesc pentru eventualele răspunsuri.”
Cazul readuce în atenție importanța colaborării dintre părinți, profesori și specialiști atunci când un copil se confruntă cu dificultăți medicale care îi pot afecta procesul de învățare.
Dincolo de reguli și organizarea internă a clasei, specialiștii în educație subliniază că adaptările rezonabile pentru confortul și sănătatea elevilor pot face diferența în parcursul lor școlar.
În astfel de situații, dialogul, empatia și interesul comun pentru binele copilului ar trebui să rămână prioritare pentru toate părțile implicate.
Susțineți LaTabla.ro
Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.
Recomandările redacției
Susțineți LaTabla.ro
Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.
