„Profesorul nu mai trebuie să dicteze Teorema lui Pitagora.” O declarație care provoacă deja dezbateri puternice în educația românească vine de la Bogdan Cristescu, directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare, și deschide una dintre cele mai sensibile teme ale momentului: ce mai înseamnă, astăzi, rolul profesorului într-o școală în care inteligența artificială intră tot mai mult în procesul de învățare?
Potrivit oficialului din Ministerul Educației, profesorul nu mai poate fi văzut exclusiv ca „transmițător de informații”, într-o lume în care elevii au acces rapid la conținut digital și instrumente AI. Într-o intervenție publică în emisiunea ,,Viitor pentru România", de la Prima News, moderată de jurnalista Nicoleta Călugăreanu, Bogdan Cristescu a explicat că misiunea cadrului didactic devine aceea de a identifica „sincopele de învățare”, de a înțelege unde se blochează elevul și de a-l ghida astfel încât să își dezvolte competențele fără să devină dependent de tehnologie.
„Rolul cadrului didactic este foarte important, dar acest rol nu mai este… «Eu îți spun teorema lui Pitagora, tu trebuie să știi teorema lui Pitagora, cum ți-am spus-o eu»”
Contribuiți cu Google
Mesajul apare într-un context în care Ministerul Educației pregătește noile planuri-cadru și noile programe școlare pentru liceu, construite în jurul profilului absolventului publicat în Monitorul Oficial la finalul anului 2024. Accentul este mutat tot mai mult de la memorare către aplicarea practică a cunoștințelor, gândire critică, competențe digitale și capacitatea elevului de a utiliza informația în contexte reale.
„Rolul profesorului este să își dea seama unde pot fi sincopele de învățare, care sunt cele mai bine bune instrumente de intervenție, cum îl ghidezi pe un elev astfel încât să nu se descurajeze pentru că nu poate ajunge la rezultat, dar pe de altă parte să persevereze, «să nu-i dai mură în gură»”, a adăugat Cristescu.
Cristescu atrage atenția și asupra relației dintre profesori și inteligența artificială. În opinia sa, AI-ul poate deveni un instrument util pentru învățare, dar nu poate înlocui complet profesorul. Oficialul a invocat inclusiv studii care arată că elevii care au învățat exclusiv cu ajutorul inteligenței artificiale au avut rezultate mai slabe în situații reale de evaluare decât cei care au fost sprijiniți de profesori.
Dincolo de declarația care a atras atenția publicului, discuția atinge o problemă mai profundă: este pregătit sistemul educațional pentru această schimbare de paradigmă? Pentru mulți profesori, provocarea nu mai este doar predarea conținutului, ci gestionarea motivației elevilor, adaptarea la ritmul fiecărui copil și folosirea inteligentă a tehnologiei în clasă.
În spațiul public, reacțiile sunt deja împărțite. Unii consideră că școala românească are nevoie urgentă de metode moderne și de accent pe competențe reale, în timp ce alții se tem că rolul cunoștințelor fundamentale riscă să fie diminuat. Discuțiile din comunitățile online arată că mulți părinți și profesori cer un echilibru între competențele practice, disciplină, gândire critică și păstrarea rigorii academice.
Întrebarea care rămâne este una esențială pentru viitorul școlii: cum poate fi transformat profesorul într-un adevărat ghid al învățării, fără ca educația să piardă profunzimea și rigoarea de care elevii au nevoie?