Cât ar trebui să câștige, de fapt, un profesor debutant în România pentru ca meseria să devină atractivă? Nu este doar o întrebare teoretică, ci una esențială pentru viitorul sistemului educațional.
Fostul ministru al Educației, Daniel David, propune o schimbare de paradigmă: salariul de start pentru profesorii debutanți și pentru asistenții universitari ar trebui raportat la salariul mediu brut pe economie.
Susțineți LaTabla.ro
Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.
,,Am susținut public și în discuțiile la nivel de guvern următoarele aspecte care țin de salarizarea din sistem: Salariul de start pentru profesorul debutant și asistentul universitar trebuie să aibă ca referință salariul mediu brut pe economie."
În viziunea sa, acest reper ar putea constitui o bază realistă și motivantă pentru atragerea tinerilor către cariera didactică și pentru menținerea celor deja intrați în sistem.
,,Ideea era ca profesorii să primească salarii motivante, nu să-și completeze salariile prin tot felul de anomalii care angajează mecanisme adiacente, ce pot afecta în timp calitatea actului educațional. Aceste anomalii au fost introduse în sistem tot de factorul politic, care, în loc să susțină mecanisme salariale normale și sănătoase, a oferit și a permis artificii cu risc educațional în timp.
Spre exemplu, folosind plata cu ora ca un astfel de mecanism, am ajuns să fragmentăm clase/școli pentru a avea cât mai multe norme la plata cu ora. Am ajuns astfel să avem clase de a VIII-a cu 1-7 copii (cu mai mulți profesori decât copii) sau în loc sa avem o clasă de gimnaziu cu 28 de copii făceam două cu 14 copii (dublând normele de predare). Nu mai vorbesc de școli cu un număr extrem de mic de copii (uneori sub 10), dar cu aparatul didactic și administrativ asociat. Apoi, valoarea plății cu ora o calculam și distorsionat din punct de vedere economic-financiar, prin raportarea salariului doar la predare-evaluare (ex. 18 ore pe săptămână), nu la timpul total de lucru (ex. 40 de ore pe săptămână), timp care implică pe lângă predare-evaluare și pregătire și activități birocratic-administrative.", afirmă Daniel David pe blogul său.
Declarația vine într-un context tensionat, în care deficitul de personal calificat și lipsa de atractivitate a profesiei didactice sunt tot mai evidente.
Daniel David subliniază că, pornind de la acest prag, pot fi construite ulterior diferențieri salariale în funcție de performanță, experiență sau responsabilități suplimentare. Practic, ideea este de a crea un punct de plecare solid, care să reflecte importanța socială a profesiei.
,,Profesorii nu au nevoie de astfel de anomalii, ci de salarii motivante! Corectarea făcută anomaliilor trebuie însoțită acum de întărirea mecanismelor sănătoase. Acum este momentul ca sistemul să refuze definitiv întoarcerea la anomalii și să solicite un tratament normal și demn. Salarizarea adecvată va avea apoi impact și asupra creșterii valorii plății cu ora – lucru important, în general, dar mai ales pentru cei care au doar plata cu ora -, care trebuie însă să rămână un mecanism educațional modificabil de la an la an (în funcție de nevoile și situația sistemului) și un mecanism de excepție în comparație cu titularizarea/suplinirea, nu un mecanism anormal și mascat de creștere a veniturilor. Tot în acest context, în reforma concursurilor pentru directori și inspectori, trebuie regândite adecvat și degrevările în relație cu salarizarea funcțiilor de conducere și cu presiunea de timp și responsabilitățile aduse de acestea (așa cum am anunțat când eram ministru și pregăteam aceste reforme). În fine, așa cum am spus, pornind de la acest nivel de bază, la rândul lui definit prin activități clare și standarde de realizare a lor, se pot face apoi și diferențieri și în funcție de performanță – cu indicatori atât de incluziune, cât și de progres si excelență – prin bunosuri/premii."
Argumentul central este că fără o salarizare corectă încă de la început, sistemul nu poate concura cu alte domenii care oferă oportunități financiare mai atractive pentru absolvenți. În lipsa unor măsuri clare, există riscul ca educația să continue să piardă resurse umane valoroase, iar calitatea actului educațional să fie afectată pe termen lung.
În același timp, propunerea nu este prezentată ca o soluție izolată, ci ca parte a unei abordări mai ample privind statutul profesorului în societate. Salariul este doar unul dintre elementele care pot contribui la recâștigarea prestigiului profesiei, însă este un punct de pornire esențial. Fără o bază financiară predictibilă și competitivă, orice altă reformă riscă să rămână insuficientă.
Declarațiile lui Daniel David readuc în prim-plan o dezbatere recurentă în România: cât de mult este dispusă societatea să investească în educație și, mai ales, în oamenii care o susțin zi de zi. Într-un sistem în care se discută frecvent despre reforme curriculare, digitalizare sau performanță, problema salarizării rămâne una fundamentală.
Recomandările redacției
Susțineți LaTabla.ro
Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.
