De ce ne este atât de ușor să vedem comunismul într-o uniformă, dar atât de greu să vedem beneficiile ei reale?

Sunt profesoară de istorie și mama unei eleve de clasa a VII-a și a unui elev de clasa a X-a. Susțin uniformele școlare!

Nu înțeleg de ce, în reacțiile publice, ideea de uniformă este asociată atât de mult cu ideologia comunistă sau exclusiv cu combaterea agresivității. Mi se pare o perspectivă mult prea îngustă asupra unui subiect care are implicații mult mai largi.

Mi se pare chiar nedrept să reducem discuția despre uniforme la comunism.

Ar trebui să însemne oare că medicii, polițiștii, militarii, piloții și echipajele aviatice poartă uniforme pentru că sunt comuniști? Sau că toate școlile internaționale și private de prestigiu din lume, în care uniforma este o regulă firească, sunt comuniste? Inclusiv la noi, școlile private cele mai scumpe, moderne și faimoase ce să vedeți? Au uniforme fie ele și minimaliste: un tricou, o emblemă, un accesoriu.

Uniforma poate avea mult mai multe beneficii decât cele despre care se vorbește în spațiul public.

În primul rând, educă respectul pentru reguli și pentru context. Copilul învață că există situații și spații în care ne adaptăm comportamentul și ținuta unor norme comune. Este o lecție simplă, dar importantă pentru viața adultă.

În al doilea rând, poate dezvolta sentimentul de apartenență. Când copiii poartă un însemn comun al școlii, pot simți că fac parte dintr-o comunitate, dintr-un colectiv, dintr-un loc care îi reprezintă.

În al treilea rând, reduce presiunea comparației sociale. Hainele sunt unul dintre lucrurile prin care copiii se compară, mai ales la vârsta adolescenței. O ținută comună poate diminua competiția legată de branduri, prețuri și statut și poate muta atenția către ceea ce contează în mediul școlar: relațiile, învățarea și activitățile comune.

În al patrulea rând, poate contribui la formarea autodisciplinei. Copilul învață că libertatea nu înseamnă absența oricăror reguli și că, într-o comunitate, există și reguli pe care le respectăm chiar dacă nu sunt întotdeauna alegerea noastră personală.

Și mai există un aspect psihologic important: ritualurile și simbolurile comune creează predictibilitate și identitate de grup. Pentru un copil sau un adolescent, sentimentul că „aparțin acestui loc” poate avea o valoare educativă și emoțională reală.

De asemenea, uniforma poate transmite un mesaj foarte simplu: în școală venim pentru a învăța, iar ceea ce ne definește nu este cât de scumpe sunt hainele pe care le purtăm.

Sunt atât de multe beneficii potențiale ale uniformei școlare despre care nu se vorbește aproape deloc. Sigur că uniforma nu trebuie să fie rigidă, costisitoare sau impusă fără discernământ. Tocmai de aceea este important să discutăm despre modele adaptate fiecărei școli și comunități.

Mi se pare că se induce uneori intenționat ideea că s-ar dori reintroducerea uniformelor „ca pe vremea lui Ceaușescu”, deși lucrurile nu trebuie privite deloc în această cheie. Dacă alegerea ținutei rămâne la latitudinea școlii și a comunității sale, nu vorbim despre o uniformă impusă în mod uniform întregii societăți.

Într-o școală cu resurse puține, poate nici nu este nevoie de o uniformă costisitoare. Poate fi vorba despre un tricou, o insignă, o eșarfă sau o bentiță. Lucruri simple, dar care pot transmite copilului ideea că aparține unui colectiv și că există anumite reguli și simboluri pe care le respectăm împreună.

Și să nu uităm ceva: multe școli internaționale și școli private de prestigiu folosesc uniforma tocmai ca element de identitate instituțională. Sunt toate acestea reminiscențe comuniste? Evident că discuția este mult mai complexă.

Nu-mi vine să cred cât de mult poate fi trunchiată o realitate atunci când privim un subiect doar printr-o singură lentilă.

Am simțit nevoia să scriu despre asta pentru că mi-aș dori să se audă și o altă perspectivă. Nu cred că uniforma este soluția pentru toate problemele școlii și nici că trebuie impusă cu orice preț. Dar cred că merită să discutăm despre beneficiile ei.

Dana N.

Materialul de mai sus a fost transmis redacției „La Tabla” și publicat sub anonimat în cadrul secțiunii „Opinii”, reprezentând exclusiv punctul de vedere al autorului. Redacția nu poate verifica în mod independent toate informațiile prezentate și nu își asumă responsabilitatea pentru conținutul acestora. Responsabilitatea asupra afirmațiilor aparține în totalitate autorului. Persoanele vizate pot transmite drepturi la replică sau puncte de vedere, iar acestea vor fi publicate în conformitate cu principiile echilibrului și bunei-credințe jurnalistice.

Susțineți LaTabla.ro

Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.