Avem consilieri școlari. Avem însă și consiliere școlară?

Lucrez cu adolescenți și cu familiile lor din poziția unui consultant educațional care are ocazia să privească sistemul de învățământ din afara lui. Nu sunt dirigintele care gestionează o clasă întreagă și nici părintele care trăiește zi de zi alături de toate emoțiile copilului său, în schimb, sunt omul la care ajung, de multe ori, cele mai importante întrebări.

Uneori este nevoie de orientare, alteori de structură, de informații sau pur și simplu de câteva întrebări bine puse care să-l ajute pe adolescent să privească lucrurile dintr-o perspectivă nouă. Și tocmai de aceea există ceva ce observ cu destul de multă tristețe.

Multe dintre problemele cu care ajung adolescenții și părinții lor la specialiștii din afara școlii ar putea fi abordate, dacă nu în totalitate, măcar parțial, chiar la școală alături de consilierul școlar. În teorie, acesta ar trebui să fie una dintre persoanele importante din viața unei comunități educaționale, dar în practică realitatea este mult mai complicată.

Un consilier poate avea în grijă sute de elevi și poate ajunge să-și împartă activitatea între mai multe unități de învățământ. Pe hârtie există un cabinet de consiliere în fiecare şcoală, doar că în realitatea de zi cu zi a elevului, ușa acelui cabinet poate rămâne închisă mai mereu, dar nu pentru că specialistul nu ar vrea să fie acolo ci pentru că, efectiv, nu e timp pentru toată lumea.

Este imposibil să construiești o relație reală cu sute de copii atunci când timpul e limitat, nevoile sunt atât de diferite și tu nu-ți mai vezi capul de birocrația sufocantă. Și este mare păcat pentru că avem o resursă importantă pe care nu reușim s-o folosim la adevăratul ei potențial.

Rolul educației nu ar trebui să fie doar acela de a constata cine se adaptează cel mai bine sistemului, cât ar trebui să fie și acela de a-l ajuta pe fiecare elev să descopere ce poate construi cu propriile sale resurse, iar în acest caz consilierea educațională poate avea un rol extraordinar.

Cu suficient timp, continuitate și implicarea specialiștilor din educație, un adolescent poate fi ajutat să-și înțeleagă mai bine punctele forte, dar și limitele, să-și stabilească obiective realiste și să descopere un drum potrivit pentru el. În multe sisteme educaționale, consilierul școlar este integrat firesc în viața școlii.

Elevii pot discuta cu el despre traseul educațional, alegerea disciplinelor, carieră, relații, adaptarea la școală sau dificultățile pe care le întâmpină.

Doar că în România nu prea avem aşa ceva.

Mi-aș dori să normalizăm și noi această relație dintre elev, familie și consilier.

Dar înainte de asta, cred că ar trebui să ne gândim mai bine la cum să organizăm activitatea consilierului școlar, cum să-l sprijinim să ajute eficient elevii și să devină cu adevărat un partener valoros pe drumul educației. Și dacă tot ce am scris aici vă face să vă îndoiți de adevărul din spate, vreau să vă întreb un singur lucru: ştiţi cum îl cheamă pe consilierul școlar de la școala copilului dvs.?

Adriana Stanciu
Consultant educaţional

Susțineți LaTabla.ro

Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.