Să nu credeți că cel mai obositor lucru atunci când ești profesor este să te ocupi de 25 de copii odată și să fii pentru ei și mamă, și tată, și psiholog, și medic, și mentor. Nici să stai să le răspunzi părinților, la ora 22:00, la mesaje „urgente” despre te miri ce.
Nu există ceva mai obositor decât dosarele pline de hârtii pe care trebuie să le pregătim.
Ăsta-i primul aspect! L-am simțit pe pielea mea și a fost tare dureros.
Eram în primul an, debutant. Profesor calificat, suplinitor. Am dat examen scris în școală pentru materia mea și am avut și o metodistă la inspecția de la clasă. Pentru care, ce credeți? Am avut de pregătit un dosar!
Eu și alte două colege, în aceeași situație. Ambele mult mai slabe decât mine, pe alte materii, să nu credeți că este invidie la mijloc.
Dar când copiii ți se urcă în cap, părinții se plâng, iar tu vorbești ca Maica Tereza și plângi în cancelarie, e clar că nu ești făcută să fii profesoară și nu ai situația sub control!
La inspecția mea, copiii erau toți cu mâinile pe sus. Am stat pe planul de lecție, totul printat frumos și pus la dispoziția metodistei: concis, clar, curat. Atmosferă de nota 10, ora a decurs excelent.
Eu am luat 8, iar colega mea, mai „bleagă”, a luat 10. Am întrebat cu disperare care a fost motivul depunctării, ca să-l pot îndrepta.
Păăăi... aveam un dosărel de 45 de pagini! Chiar așa?! Colega mea avea unul de 100 de pagini. Ce contează că ora îi ieșise praf?
Metodista, cu oja roșie sărită pe unghii și părul permanent, s-a lins pe degete și a verificat personal, filă cu filă. Apoi a venit și verdictul prin note.
M-am învățat minte! Pe viitor, fac dosare stufoase, cu pagini printate ca la balamuc, să iau și eu 10. Și poate nici nu mă mai străduiesc atât cu ora!
Al doilea aspect: goana după adeverințe și diplome pentru dosar, în speranța unei gradații de merit.
Am băgat bani în buzunarele tuturor afaceriștilor din sistem. La o revistă de zici că era pusă la toaletă, la birtul din sat, pentru uz curent, am dat 100 de lei ca să-mi apară un articol și să obțin o adeverință.
La un CD cu lucrări didactice am dat 50 de lei, tot pentru o adeverință.
Dă-i și la cursuri online, de dragul diplomei! O plictiseală de cursuri. Niște înregistrări transmise în regim LIVE, din care n-am învățat nimic nou. Plictisitoare tare!
Am lăsat și eu telefonul pe mute, cu live-ul pornit, și mi-am văzut de treabă prin casă. Dar am dat banul și am luat diploma.
Ce fac eu la ore cu adevărat, rezultatele copiilor mei, vocația mea și plăcerea cu care îmi fac meseria, faptul că elevii mă adoră și la orele mele sunt provocați intelectual și participă cu drag... simt nu contează deloc!
Asta-i adevărata față a sistemului!
Prof. B.F.
Susțineți LaTabla.ro
Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.
Materialul de mai sus a fost transmis redacției „La Tabla” și publicat sub anonimat în cadrul secțiunii „Opinii”, reprezentând exclusiv punctul de vedere al autorului. Redacția nu poate verifica în mod independent toate informațiile prezentate și nu își asumă responsabilitatea pentru conținutul acestora. Responsabilitatea asupra afirmațiilor aparține în totalitate autorului. Persoanele vizate pot transmite drepturi la replică sau puncte de vedere, iar acestea vor fi publicate în conformitate cu principiile echilibrului și bunei-credințe jurnalistice.
Recomandările redacției
Susțineți LaTabla.ro
Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.
