Astăzi am fost la festivitatea de deschidere a noului an școlar cu copilul. Parcă am jucat în filmul Mașina timpului. M-am uitat la oameni, la copii cu buchete în mână, la profesori, la directoare cu bezeaua coafată în cap, la popa încins de soare care-și făcea aer cu cartea de rugăciuni, la primarul burtos rupt din ședințele de partid ale anilor 80 - gen, la părinți cu brandurile la vedere că așa e pe la noi pe la țară, toată lumea la ocazii din astea își ia hainele alea bune și vine cu BALENCIACA, PUNA și ABIBAS la vedere și, pentru câteva minute, am avut senzația că timpul a stat pe loc.
Aceeași așezare de ani de zile în careu, aceleași discursuri, aceleași formule rostite de adulți în fața unor copii care, în prima lor zi de școală, ar fi trebuit să simtă cu totul altceva și care abia așteptau să se termine odată circul și să intre-n clase.
Au vorbit oameni importanți, s-a făcut microfonia de rigoare, s-a trecut în revistă și palmaresul primarului care a primit multe mulțumiri și plecăciuni grețoase, s-a spălat multă varză politică, s-au spus - da mai puțin, lucruri frumoase despre educație și despre viitor. Copiii n-au stat cuminți, dar au fost ținuți din scurt cât s-a putut, n-au ascultat și, la final, au aplaudat. Totul în ordine, totul după un tipar pe care îl știm de zeci de ani.
Că deh!, prima întâlnire a copilului cu școala e o lecție despre stat în formație, tăcere și ascultare. Nu despre bucuria de a reveni sau de a păși pentru prima dată într-un loc în care va învăța să întrebe, să descopere, să gândească. Spectatori cuminți ai unor discursuri plictisitoare și lungi, pentru adulți, cu tentă politică, o scenă pe care autoritățile își prezintă realizările, în timp ce educația rămâne undeva în fundal.
După festivitatea la care s-au săturat de stat în picioare, copiii au intrat în clase, unde e de fapt, școala. Acolo sunt întrebările lor, emoțiile lor, curiozitatea lor și munca profesorilor.
Mi-aș dori ca, într-o bună zi, și festivitatea de început să vorbească mai mult despre toate acestea și mai puțin despre adulții plictisitori care vin să le vorbească elevilor despre educație.
Susțineți LaTabla.ro
Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.
Prima zi e și ea o lecție pe care o oferim unui copil și ar trebui să fie: bine ai venit, aici ai voie să gândești!
Marian Lungu
Tată de elev
Materialul de mai sus a fost transmis redacției „La Tabla” și publicat sub anonimat în cadrul secțiunii „Opinii”, reprezentând exclusiv punctul de vedere al autorului. Redacția nu poate verifica în mod independent toate informațiile prezentate și nu își asumă responsabilitatea pentru conținutul acestora. Responsabilitatea asupra afirmațiilor aparține în totalitate autorului. Persoanele vizate pot transmite drepturi la replică sau puncte de vedere, iar acestea vor fi publicate în conformitate cu principiile echilibrului și bunei-credințe jurnalistice.
Recomandările redacției
Susțineți LaTabla.ro
Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.
