De ce nu sunt iubiți profesorii?

Iată o întrebare care poate genera, dacă cumva nu a generat deja, studii sociologice și psihologice de sute de pagini, dar și o întrebare pe care și-o pune, uneori, orice cadru didactic, dacă nu se amăgește cu simpatia elevilor și a părinților acestora.

Cum spunea deunăzi, pe această platformă de informare, o colegă mai tânără, „nu trebuie să fim prieteni și nici nu trebuie să mă considere cool”.

Relația profesor-elev generează și alte stări sufletești. Cele mai puternice, uneori de neclintit, se formează în anii de grădiniță și în clasele primare.

De cele mai multe ori, în trecerea anilor, locul sentimental al educatoarei și al învățătorului îl ia dirigintele din gimnaziu, iar locul acestuia, unul-doi profesori din liceu.

De ce nu sunt iubiți profesorii, o întrebare cu deschideri numeroase pentru răspuns, în prezent și în viitor, utilă sau inutilă, la fel de subiectivă ca și celebra: „De ce iubim femeile?”

Câteva răspunsuri posibile: ca o revoltă față de instruire, ordine și disciplină, din tradiție, din principiu, din invidie, din răzbunare.

Personal, am lucrat mult mai bine cu clasele unde sințeam că sunt prețuit, răspunzând cu aceleași sentimente. Un amănunt: am învățat (română și franceză) în cei 43 de ani de dăscălie, chiar și trei generații din aceeași familie, ceea ce a constituit un mare avantaj. M-am bucurat de aprecierea acestora, dar nu și din partea autorităților școlare, în jurul cărora se cultivau traficul de influență, lingușirea și oportunismul.

Am înțeles, ca cei mai mulți dintre confrați, că „Educația înseamnă și să-i învățăm pe copii să muncească atunci când nu au chef, să accepte o regulă, să suporte frustrarea unui rezultat mai slab, să repare o greșeală și să înțeleagă că nu toate lucrurile importante în viață sunt ușoare sau plăcute”, cum frumos a consemnat prof. O. N. pe platforma noastră.

Poate că unele din principiile enunțate anterior să fi generat resentimente, dar „Apa trece, pietrele rămân.”

Gheorghe POSTELNICU

 

Materialul de mai sus a fost transmis redacției „La Tabla” și publicat în cadrul secțiunii „Opinii”, reprezentând exclusiv punctul de vedere al autorului. Redacția nu poate verifica în mod independent toate informațiile prezentate și nu își asumă responsabilitatea pentru conținutul acestora. Responsabilitatea asupra afirmațiilor aparține în totalitate autorului. Persoanele vizate pot transmite drepturi la replică sau puncte de vedere, iar acestea vor fi publicate în conformitate cu principiile echilibrului și bunei-credințe jurnalistice.

Susțineți LaTabla.ro

Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.