Ca profesoară, dar și ca om care vede zi de zi copii și părinți, cred că un an școlar mai bun nu se construiește doar în clasă. O parte importantă din ceea ce se întâmplă la școală începe acasă, în lucrurile aparent mărunte pe care le repetăm zilnic și în felul în care vorbim despre educație.
De aceea, mi-aș dori să dau câteva sfaturi părinților pentru noul an școlar și aș începe cu unul care mi se pare esențial: aveți grijă cum vorbiți acasă despre profesori, în fața copiilor dumneavoastră!
Susțineți LaTabla.ro
Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.
Putem fi nemulțumiți, putem critica, putem avea păreri diferite, dar expresii de tipul „cretina de matematică”, „dobitoaca de română” sau „imbecilul de istorie” nu fac decât să distrugă, încet-încet, autoritatea școlii în ochii copilului. Dacă părintele transmite că profesorul este un incompetent, copilului îi va fi foarte greu să-l mai privească drept omul care îl poate învăța ceva. Dacă aveți ceva de reproșat, spuneți-o între adulți, fără spectatori mici în cameră.
La fel de important este să înțelegem că profesorul își cunoaște meseria. Părinții au profesiile lor, noi o avem pe a noastră. Sigur că putem greși și, atunci când există o problemă reală, ea trebuie discutată.
Dar una este să semnalezi o situație și alta este să transformi fiecare temă, notă sau metodă de lucru într-un motiv de dispută. Nu este nevoie ca părintele să conducă ora de acasă sau să stabilească profesorului ce și cum trebuie să predea. În cele mai multe cazuri, lucrurile sunt mai simple decât par: dacă un profesor consideră că elevii au nevoie de teme, le dă; dacă într-o anumită perioadă nu dă, probabil că există un motiv. Nu putem construi o regulă generală pornind de la fiecare situație excepțională.
Copilul are nevoie, în schimb, de limite și de rutină. Nu este comod întotdeauna, iar uneori va protesta, dar asta nu înseamnă că rutina trebuie abandonată. Dimineața ar trebui să aibă câteva repere clare: igiena, patul făcut, ceva de mâncare și plecarea la timp. Nu trebuie să fie un mic dejun sofisticat, dar copilul nu poate funcționa bine cu stomacul gol.
Și după-amiaza este bine să existe un ritm al casei: masă, puțină odihnă, teme, apoi joacă sau alte activități. Lecțiile lăsate pentru ora zece seara, când copilul abia mai ține ochii deschiși, nu sunt o soluție. Niciun elev nu învață eficient atunci când este epuizat. Somnul nu este un moft, ci o nevoie de bază, iar copiii au nevoie, în funcție de vârstă, de cel puțin aproximativ opt ore de somn, adesea chiar mai mult. Nu-i mai lăsați să stea pe tik-tok toată noaptea, pe telefoane și să ajungă a doua zi la școală cu ochii roșii!
Aș pune pe aceeași listă și alimentația. Copiii au nevoie de mâncare adevărată, nu de bani în buzunar cu care să-și cumpere orice le face cu ochiul la primul magazin. Un croissant, o napolitană, un baton dulce și o băutură plină de zahăr nu ar trebui să devină masa de prânz a unui copil doar pentru că este mai simplu. Există suficiente variante de pachețel pe care le putem pregăti acasă. Și este important să ne gândim și la faptul că obiceiurile alimentare se văd în colectivitate: un copil care vine zilnic cu tot felul de produse nesănătoase poate influența și alți copii. Nu este vorba despre interdicții absolute sau despre a transforma mâncarea într-o dramă, ci despre măsură și despre obiceiuri normale.
Tot cu măsură ar trebui priviți și banii de buzunar. Sumele mari puse zilnic în mâna unui copil nu îl fac automat mai responsabil sau mai fericit. Din contră, îl pot pune în situații neplăcute și îl pot face o țintă pentru alți copii. La vârste mai mari apar și alte riscuri, inclusiv tentația de a cumpăra lucruri pe care părinții nu le-ar accepta niciodată. Nu trebuie să fim paranoici, dar nici naivi.
Un alt lucru pe care l-aș reconsidera este goana după cât mai multe activități. Copilul nu trebuie să facă trei sporturi, două limbi străine, pian, desen, robotică și încă cinci cursuri doar pentru că „trebuie să aibă un CV frumos”. Uneori avem impresia că, dacă programul lui este plin de dimineața până seara, îi oferim mai multe șanse. În realitate, îi putem lua exact lucrurile de care are nevoie: timp pentru teme, masă liniștită, somn și pur și simplu timp liber. Dacă ajunge acasă seara târziu de la activități, când mai învață și când mai doarme? Un copil nu trebuie să fie ocupat în fiecare minut ca să se dezvolte frumos.
Școala ar trebui să rămână, înainte de orice, locul în care copilul merge să învețe. Evident că acolo își face prieteni, socializează și descoperă tot felul de lucruri despre sine și despre ceilalți. Dar nu ar trebui să fie un concurs de haine, telefoane și gadgeturi. Mi-aș dori ca elevii să nu fie judecați după cât au costat pantofii, telefonul sau ghiozdanul. Din acest punct de vedere, cred că uniforma ar putea elimina o parte din presiunea inutilă și ar putea reduce diferențele vizibile dintre copii. Într-o școală normală, valoarea unui elev nu ar trebui să aibă nicio legătură cu situația financiară a familiei lui.
Și, dacă tot vorbim despre telefoane, eu rămân de părere că elevii nu au nevoie de ele în timpul orelor. Pentru o urgență există școala, există profesorii, există secretariatul. Telefonul poate aștepta până după ore. Este greu să concurezi la clasă cu un dispozitiv care oferă permanent mesaje, jocuri, videoclipuri și notificări. Iar acasă părinții ar trebui să fie atenți și la ceea ce fac cei mici online. Intimitatea copilului este importantă, dar nu poate însemna lipsa totală a supravegherii atunci când vorbim despre un minor. Este bine să știți cu cine vorbește, ce fel de persoane întâlnește pe internet, în ce grupuri intră și dacă există oameni pe care îi cunoaște doar virtual. Nu spun că trebuie citit fiecare mesaj la nesfârșit, dar nici nu cred că putem lăsa un copil singur într-un spațiu în care adulți rău intenționați pot ajunge foarte ușor la el.
În ceea ce privește instrumentele de inteligență artificială, aici cred că părinții trebuie să fie foarte atenți. Nu sunt împotriva tehnologiei și nici a acestor instrumente, dar un copil care își pune toate temele în seama unui chatbot nu mai învață. Dacă primește rezolvarea gata făcută și doar o copiază în caiet, poate părea că și-a făcut treaba, însă în realitate nu a făcut niciun pas înainte. Mai grav este atunci când astfel de instrumente sunt folosite la teste sau pentru a copia. În loc să devină un ajutor pentru învățare, tehnologia poate ajunge o scurtătură prin care elevul evită complet efortul. Aici este nevoie de reguli clare și de supravegherea părinților.
Școala trebuie, de asemenea, tratată cu seriozitate. Nu îi lăsați să lipsească doar pentru că într-o dimineață „nu au chef”. Absența ar trebui să aibă un motiv real: boală, o situație familială importantă sau o altă împrejurare justificată. La fel stau lucrurile și cu punctualitatea. Poate părea un detaliu minor ca un elev să întârzie cinci sau zece minute, dar obiceiurile acestea se formează de mici și îi vor însoți mai târziu și la facultate, și la serviciu, și în viața de zi cu zi.
În același timp, cred că părinții ar trebui să-i lase pe copii să facă lucruri singuri. Nu este nevoie ca adultul să pregătească absolut totul până când copilul ajunge la liceu. Să-și facă patul, să-și pună lucrurile la loc, să ducă gunoiul, să hrănească animalul de companie, să-și strângă farfuria după masă sau să ajute prin casă sunt responsabilități firești, nu pedepse. Autonomia nu apare dintr-odată la 18 ani. Se construiește încet, prin lucruri mici, făcute constant.
Inclusiv pregătirea pentru școală poate deveni un exercițiu foarte bun de responsabilitate. Ghiozdanul nu ar trebui făcut în fugă, dimineața, în timp ce toată casa caută o șosetă și cineva întreabă unde este caietul de matematică. Seara, copilul poate verifica orarul pentru ziua următoare, își poate pregăti hainele și pachețelul și poate pune în ghiozdan doar lucrurile de care are nevoie. La început îl ajutăm, apoi îl lăsăm să facă singur. Diminețile devin mai liniștite, iar copilul învață ceva mult mai important decât pare: să se organizeze.
Până la urmă, nu cred că părinții trebuie să fie perfecți și nici profesorii nu sunt perfecți. Cu toții mai greșim. Dar dacă acasă copilul aude numai că profesorii sunt proști, la școală i se permite să întârzie sau să lipsească după bunul plac, temele sunt făcute în grabă la miezul nopții, telefonul este nelimitat, masa este înlocuită cu dulciuri, iar programul este atât de încărcat încât nu mai rămâne timp pentru somn, nu putem avea pretenția ca el să fie echilibrat, responsabil și motivat.
Un an școlar bun se construiește din lucruri simple, repetate în fiecare zi: respect pentru școală, reguli clare, somn suficient, mâncare bună, mai puțin telefon, mai multă autonomie și un program în care există loc și pentru învățat, și pentru joacă. Iar dacă aveți ceva de spus despre profesorul copilului, spuneți-ne direct, civilizat și, pe cât posibil, când copilul nu este de față. Puteți să ne criticați cât vreți între adulți. Doar nu-i învățați pe copii să disprețuiască oamenii de la care, în aceeași zi, le cerem să învețe.
Prof. Dana Dobre
Materialul de mai sus a fost transmis redacției „La Tabla” și publicat sub anonimat în cadrul secțiunii „Opinii”, reprezentând exclusiv punctul de vedere al autorului. Redacția nu poate verifica în mod independent toate informațiile prezentate și nu își asumă responsabilitatea pentru conținutul acestora. Responsabilitatea asupra afirmațiilor aparține în totalitate autorului. Persoanele vizate pot transmite drepturi la replică sau puncte de vedere, iar acestea vor fi publicate în conformitate cu principiile echilibrului și bunei-credințe jurnalistice.
Recomandările redacției
Susțineți LaTabla.ro
Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.
