Vorbim despre o profesoară de 48 de ani care, potrivit informațiilor făcute publice, a fost lovită cu pumnii și palmele de părinții unui elev, iar în timpul incidentului au fost rănite și două fetițe de 7 și 8 ani. Cei doi părinți au fost ulterior arestați preventiv.
Într-o asemenea situație, profesorii aveau nevoie să audă vocea celui care conduce Ministerul Educației.
Nu pentru a influența ancheta și nu pentru a pronunța sentințe, ci pentru a transmite un mesaj elementar: violența împotriva unui cadru didactic este inacceptabilă, iar profesorii nu sunt singuri atunci când devin victime.
Am căutat o poziție publică a ministrului referitoare la acest caz și nu am identificat una până acum. Iar pentru mine această tăcere spune enorm. Un ministru al Educației trebuie să fie prezent nu doar când vorbește despre examene, norme, salarii sau reforme, ci mai ales atunci când un om din sistemul pe care îl conduce este agresat.
Profesorii nu au nevoie de solidaritate doar în discursurile festive. Au nevoie de ea exact în momentele în care demnitatea, siguranța și autoritatea lor sunt atacate.
Într-un asemenea caz, tăcerea instituțională nu este neutră. Pentru profesorul care intră mâine la clasă și se întreabă cine îl apără dacă lucrurile scapă de sub control, ea poate fi resimțită ca abandon.
Iar eu refuz să consider normal ca o profesoară să fie bătută și ministrul Educației să nu găsească, public, câteva cuvinte pentru ea și pentru colegii ei.
Prof. Petruț Rizea
Susțineți LaTabla.ro
Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.
Recomandările redacției
Susțineți LaTabla.ro
Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.
