Elevii nu trebuie să mă placă! Nu trebuie să fim prieteni și nici nu trebuie să mă considere „cool”.

Mereu noi, profesorii, ajungem să fim considerați vinovați, chiar și atunci când suntem, de fapt, victime ale agresivității sau ale lipsei de respect din partea unor părinți și elevi. Am citit comentariile apărute după cazul profesoarei agresate în urma unui incident petrecut într-o tabără, unde cadrul didactic încercase să țină copiii sub control și să se asigure că respectă regulile. Din ce am înțeles, unul dintre elevi s-a plâns părinților, iar de aici lucrurile au degenerat.

Din păcate, cred că acest caz spune foarte multe despre felul în care s-a schimbat relația dintre părinți, elevi și profesori.

Nu spun că profesorul are întotdeauna dreptate. Evident că poate greși pentru că și profesorii sunt oameni, pot avea o atitudine nepotrivită, pot lua uneori o decizie greșită sau pot spune ceva ce nu ar fi trebuit spus. Iar atunci când greșim, trebuie să ne asumăm, să avem maturitatea să recunoaștem și să suportăm consecințele sau să corectăm.

Dar respectul nu ar trebui să fie condiționat de faptul că profesorul e sau nu e pe placul elevului și al părinților lui.

Eu nu sunt de acord cu ideea că profesorul trebuie să îi câștige permanent „respectul” elevului, ca și cum acesta ar fi un premiu pe care îl primește doar dacă este suficient de simpatic, suficient de permisiv sau dacă vorbește cu elevul numai pe placul lui.

Elevii nu trebuie să mă placă! Nu trebuie să fim prieteni și nici nu trebuie să mă considere „cool”. Pot foarte bine să nu fie de acord cu mine. Pot să aibă o altă opinie. Pot chiar să nu le placă ora mea. Dar trebuie să existe respect. Pentru că eu sunt la catedră să-i învăț, sunt lângă ei când mergem în excursii pentru că răspund de siguranța lor. 

Normal că toți copiii vor să facă ce vor la ore, în tabere și oriunde se află! Dar ce-ar însemna ca noi adulții să le facem mereu pe plac? În ce lume am trăi, cât de responsabili am mai fi noi?

Așadar, dacă vă iubiți copiii, învățați-i acasă să repsecte profesorul, să respecte școala, să respecte regulile! Chiar dacă nu le plac, că e normal să nu le placă la vârstele lor.

Și, bineînțeles, respectul acesta trebuie să fie reciproc. Nu cred că un profesor are dreptul să jignească, să umilească sau să trateze un copil cu superioritate. Dar nici copilul nu are dreptul să jignească profesorul, să îl sfideze sau să considere că regulile nu i se aplică doar pentru că părinții lui sunt nemulțumiți de ele.

În fiecare clasă există copii care încearcă să profite de orice situație. Este o realitate, indiferent cât de greu le este unora dintre părinți să o accepte. Iar dacă un copil învață de acasă că orice limită impusă de profesor poate fi contestată, că orice observație înseamnă automat că profesorul „are ceva cu el” și că, atunci când greșește, vina trebuie găsită întotdeauna în altă parte, atunci nu facem decât să îi confirmăm acest comportament.

Copilul ajunge să gândească: „Nu trebuie să respect profesorul. Dacă mă ceartă, înseamnă că el este problema. Dacă îmi atrage atenția, înseamnă că nu știe să se poarte cu mine. Dacă mă sancționează, părinții mei vor veni să rezolve.”

Și atunci ne mai mirăm că profesorul nu mai are autoritate?

Eu mi-am respectat profesorii. Pe unii i-am îndrăgit, pe alții nu. Cu unii m-am înțeles foarte bine, cu alții mai puțin. Dar am fost crescută cu un principiu foarte simplu: fiecare om merită să fie respectat.

Așa am fost educată eu, așa au fost educați și frații și surorile mele. Nu ne-a cerut nimeni să iubim fiecare profesor și nici să fim de acord cu tot ce ni se spune. Ni s-a cerut doar să avem bun-simț și să respectăm omul din fața noastră.

Și nu cred că ne-a făcut rău.

Am mers la școală, am învățat, ne-am văzut de treabă, am ajuns la facultăți bune, ne-am construit viețile, familiile și carierele. Suntem oameni adulți care își văd liniștiți de viață. Nu ne-a traumatizat faptul că am avut reguli și că am învățat că nu putem face întotdeauna numai ce vrem.

Dimpotrivă, cred că tocmai aceste lucruri ne-au ajutat să înțelegem că lumea nu se învârte în jurul nostru.

De aceea, recomand părinților să își învețe copiii să respecte oamenii, chiar și atunci când nu sunt de acord cu ei. Nu o să le placă toți oamenii pe care îi vor întâlni în viață. Vor avea profesori cu care nu se vor potrivi, colegi cu care nu se vor înțelege, șefi care vor lua decizii pe care nu le vor considera corecte și oameni care, la un moment dat, vor greși față de ei.

Să îi învățăm pe copii să își spună nemulțumirea, să pună întrebări, să își apere drepturile și să vorbească atunci când consideră că li s-a făcut o nedreptate. Dar să îi învățăm, în același timp, să o facă civilizat.

Școala nu poate funcționa fără reguli, iar profesorul nu poate face educație dacă orice regulă devine negociabilă de fiecare dată când un copil se supără!

Până la urmă, nu cred că ar trebui să ne întrebăm dacă profesorul este suficient de plăcut pentru ca elevul să îl respecte. Cred că ar trebui să îi învățăm pe copii un lucru mult mai simplu și mai important: îl respecți pe omul de lângă tine pentru că este om, chiar dacă nu îți place de el și chiar dacă nu ești de acord cu el.

Prof. Nicoleta Dobre

 

Materialul de mai sus a fost transmis redacției „La Tabla” și publicat în cadrul secțiunii „Opinii”, reprezentând exclusiv punctul de vedere al autorului. Redacția nu poate verifica în mod independent toate informațiile prezentate și nu își asumă responsabilitatea pentru conținutul acestora. Responsabilitatea asupra afirmațiilor aparține în totalitate autorului. Persoanele vizate pot transmite drepturi la replică sau puncte de vedere, iar acestea vor fi publicate în conformitate cu principiile echilibrului și bunei-credințe jurnalistice.

Susțineți LaTabla.ro

Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.