Profesorul Mihai Suciu a relatat pe pagina sa: ,,Evaluarea Națională la matematică trebuie schimbată... urgent.
Acum, după ce emoțiile s-au așezat, putem analiza examenul la rece. Evaluarea Națională la matematică are două probleme majore:
Grilele valorează mult prea mult.
Aproximativ 60% din notă vine din exerciții unde răspunsul este „totul sau nimic”. O singură greșeală de atenție îți poate anula toate cele 5 puncte, chiar dacă ai știut metoda de rezolvare și ai înțeles perfect matematica din spatele exercițiului. În același timp, toată geometria în spațiu de la Subiectul III valorează tot 5 puncte.
Este dezechilibrat... evident.
Un examen care decide viitorul unui copil trebuie să recompenseze mai mult raționamentul și rezolvarea completă decât un răspuns bifat corect sau greșit.
Cele două ore nu mai sunt suficiente atunci când nivelul subiectului crește.
Anul acesta mi-a luat aproximativ o oră și 30 de minute să rezolv varianta. Nu sunt cel mai rapid, sunt de acord...
Acum imaginați-vă un elev de 14 ani.
Intră în examen cu emoții, cu stres, cu presiunea că nota reprezintă jumătate din admiterea la liceu.
În momentul în care apar două exerciții mai laborioase, timpul devine o problemă la fel de mare ca însăși complexitatea exercițiilor.
Examenul trebuie să măsoare în primul rând nivelul de înțelegere, raționament și rezolvare a exercițiilor, nu, cu aceeași importanță, viteza cu care elevul rezolvă sub presiune.
Nu este nevoie de subiecte mai ușoare.
Este nevoie de un examen mai echilibrat. Structura examenului trebuie gândită astfel încât să evalueze cât mai corect ceea ce știe un elev.
Aceasta este opinia mea.", a afirmat cadrul didactic.
Dincolo de acordul sau dezacordul cu această poziție, discuția ridică o întrebare legitimă: ce ar trebui să evalueze, în primul rând, un examen național – rapiditatea sau nivelul real de înțelegere al elevului? Într-un sistem educațional în care fiecare zecime poate influența traseul școlar al unui copil, astfel de dezbateri nu sunt doar utile, ci necesare.