Profesorul Cătălin Osiceanu:
,,În fiecare școală există profesori care își fac datoria. Și există profesori care construiesc lumi.
Colegul meu, profesor de educație muzicală, face parte din a doua categorie.
De ani de zile, după ce se termină orele, rămâne în școală și lucrează cu elevii. Gratuit. Din pasiune. Din dragoste pentru copii. Din convingerea că educația înseamnă mai mult decât un catalog și o programă.
Pregătește coruri, ansambluri și grupuri de elevi. Îi învață să cânte la nai, fluier, ocarină, pian, chitară și la multe alte instrumente. Nu a cerut niciodată privilegii. Nu a cerut niciodată recompense. A cerut doar condiții pentru a putea face ceea ce știe mai bine: să ofere copiilor șansa de a descoperi frumusețea muzicii.
Școala i-a oferit mereu o sală. Iar el a transformat acea sală în scenă.
Cei care au participat la spectacolele sale știu despre ce vorbesc. Sunt acele momente rare în care publicul se ridică în picioare. Nu din politețe, ci din emoție.
Este iubit de elevi. Respectat de părinți. Apreciat de colegi. Prețuit de comunitate.
Cu aproximativ o lună în urmă, când au apărut primele informații despre diminuarea veniturilor profesorilor cu vechime, mi-a spus ceva ce m-a întristat profund. Că nu poate gira o asemenea bătaie de joc. Că este artist, că are din ce să trăiască și că, dacă aceasta este direcția în care merge societatea, va părăsi învățământul.
Astăzi a trăit o nouă dezamăgire.
A scris:
Da, am stat trei ore. Așa îmi trebuie! Examenul de azi, cel de miercuri și cel de bacalaureat nu trebuiau să aibă loc până nu ni s-ar fi redat demnitatea din toate punctele de vedere. Spun asta chiar dacă fiul nostru are examen de bacalaureat săptămâna viitoare. Nesimțirea politicienilor noștri este uriașă. Și îndrăzneala noastră ar trebui să fie pe măsură. Cine nu riscă azi nu are viitor mâine, iar capul plecat sabia nu-l taie, dar cu umilința lanțul îl încovoaie.
Are dreptate.
Nu vă imaginați ce pierdere ar însemna pentru educația românească plecarea unor astfel de oameni. Și nu este singurul. În școlile României există sute, poate mii de profesori care oferă mult mai mult decât sunt obligați să ofere. Oameni care țin în viață nu doar școala, ci și speranța că educația mai poate forma caractere, nu doar absolvenți.
Dacă îi vom pierde, nu vom pierde doar niște profesori.
Vom pierde modele.
Iar o societate care își pierde modelele își pierde, încet, viitorul. Și lucrul acesta se vede cel mai bine chiar în aceste zile.", a scris profesorul pe pagina sa.
Mesajul profesorului Cătălin Osiceanu depășește cazul unui singur cadru didactic și aduce în atenție o realitate despre care se vorbește prea puțin: existența profesorilor care investesc constant timp, talent și energie în dezvoltarea elevilor, fără a căuta beneficii materiale sau recunoaștere publică.
Susțineți LaTabla.ro
Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.
Recomandările redacției
Susțineți LaTabla.ro
Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.