Acolo scrie clar că muncesc foarte puțin. Că am trei luni de vacanță pe an. Că ies la ora 12 și îmi beau cafeaua liniștită în timp ce restul țării „trage”. Că sunt plătită prea bine pentru ce fac. Că mă plâng degeaba.
Și, sincer, mă bucur că am aflat, pentru că altfel aș fi continuat să cred că trăiesc într-o altă realitate. În realitatea mea, de exemplu, ieri am răspuns la mesaje de la părinți la ora 21:47.
La 22:15 corectam niște evaluări, iar la ora 23:00 căutam materiale pentru o lecție care să nu-i plictisească pe copiii care, între două videoclipuri de 15 secunde pe TikTok, trebuie să găsească resurse și pentru atenție, și pentru răbdare.
În realitatea mea, am intrat în vacanța de vară cu mai multe tabele de completat decât am avut când eram studentă în sesiune, dar probabil exagerez. Pentru că în comentarii lucrurile sunt simple!
„Dacă nu vă convine, plecați!” - Asta-i preferata mea.
E scrisă de multe ori de oameni care, dacă primesc un e-mail după program, consideră că li se încalcă drepturile fundamentale ale omului. Noi, profesorii, primim mesaje sâmbătă, duminică, în vacanțe, în concedii și uneori chiar în timpul ședințelor cu alți părinți. Și răspundem la ele. Pentru că știm că dincolo de telefon este un copil sau un părinte îngrijorat. Dar despre asta nu se vorbește...
În schimb, se vorbește mult despre cât de comozi suntem. Știți ce este fascinant?
Că aceeași societate care spune că profesorii muncesc puțin le cere simultan să fie de toate și psihologi, și asistenți sociali, și mediatori, și infirmieri, și experți IT, și organizatori de evenimente, și specialiști în incluziune, și consultanți pentru părinți. Toate acestea, tot timpul, simultan pentru zeci de copii. Și chiar ne iese!
Mai mult decât atât, suntem și ,,părinți", la nevoie. Când un copil vine trist, profesorul observă, când un copil nu mănâncă, profesorul observă, când un copil începe să se schimbe, să se izoleze, să se piardă, profesorul observă. Dar observațiile acestea nu apar în nicio fișă și nu se plătesc cu niciun spor. Ele apar doar în sufletul celui care le poartă acasă.
Și mai este ceva.
Am observat că, în ultimii ani, profesorul a devenit unul dintre personajele preferate ale internetului. Dacă un elev ia o notă mică, profesorul e vinovat. Dacă un copil nu citește, profesorul e vinovat. Dacă există bullying, profesorul e vinovat. Dacă există lipsă de disciplină, profesorul e vinovat. Dacă plouă în timpul excursiei, probabil că și acolo avem o responsabilitate.
Suntem singura categorie profesională despre care oameni care n-au intrat într-o clasă de ani de zile vorbesc cu o siguranță impresionantă!
Nimeni nu merge la comentariile unui chirurg să-i explice cum se operează un apendice, dar la educație suntem specialiști cu toții.
Și totuși...
În fiecare septembrie, profesorii se întorc, cu speranță mai ales. Majoritatea (că fiecare pădure are și mici uscături) cu aceeași dorință ciudată de a face bine.
În ciuda salariilor despre care alții spun că sunt uriașe, a ironiilor sau a comentariilor care ne transformă zilnic în leneși, incapabili sau profitori.
Poate că asta este partea pe care internetul nu o vede, că în ciuda protestelor, majoritatea profesorilor nu rămân în sistem pentru beneficii. Rămân fix din vocația și dedicarea care sunt atât de ușor trecute cu vederea.
Nu există comentariu online care să valoreze cât propoziția asta.
Iar dacă tot vorbim despre privilegii, da, recunosc. Avem unul. Avem privilegiul unic și special de a vedea cum cresc oameni! Doar că privilegiul acesta vine la pachet cu multă muncă, multă răbdare și foarte multe lucruri pe care nu le vede nimeni.
Mai ales cei care ne explică zilnic, din spatele tastaturii, cât de ușoară este meseria noastră.
Prof. Ana-Maria Constantin
Susțineți LaTabla.ro
Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.
Materialul de mai sus a fost transmis redacției „La Tabla” și publicat sub anonimat în cadrul secțiunii „Opinii”, reprezentând exclusiv punctul de vedere al autorului. Redacția nu poate verifica în mod independent toate informațiile prezentate și nu își asumă responsabilitatea pentru conținutul acestora. Responsabilitatea asupra afirmațiilor aparține în totalitate autorului. Persoanele vizate pot transmite drepturi la replică sau puncte de vedere, iar acestea vor fi publicate în conformitate cu principiile echilibrului și bunei-credințe jurnalistice.
Recomandările redacției
Susțineți LaTabla.ro
Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.
