„Profesorii au puține ore și multe vacanțe.” Este una dintre cele mai răspândite idei despre sistemul de educație din România. Dar cât din realitatea din școli mai ajunge, de fapt, în spațiul public?
Directoarea Adriana Iancu, profesoară de Limba română la Școala Gimnazială nr. 206 din București, atrage atenția că munca unui profesor nu poate fi redusă la orele petrecute în fața clasei. Aceasta spune clar: „Un profesor nu muncește numai 4 ore pe zi. Muncește multe ore pe zi.”
Susțineți LaTabla.ro
Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.
Mesajul vine într-un moment tensionat pentru educația românească, în contextul creșterii normei didactice și al reformelor care provoacă îngrijorare în sistem. Adriana Iancu vorbește la Prima News despre ceea ce numește „componenta invizibilă” a profesiei: pregătirea lecțiilor, corectarea lucrărilor, întâlnirile cu părinții, ședințele, activitățile remediale, gestionarea situațiilor dificile ale elevilor și munca emoțională pe care profesorii o duc zilnic.
„Programul nu se termină atunci când ți-ai terminat orele”, afirmă directoarea, explicând că un profesor rămâne deseori în școală pentru elevi, pentru părinți sau pentru activități care nici măcar nu sunt incluse explicit în norma oficială de lucru.
În paralel, profesorii se confruntă cu schimbări majore aduse de Legea Bolojan, care crește norma didactică pentru multe categorii de cadre didactice. Adriana Iancu avertiza încă din 2025 că numărul mai mare de ore poate afecta eficiența profesorilor și chiar capacitatea directorilor de a gestiona școlile. „La ceva va fi obligatoriu să renunț”, declara aceasta într-un alt interviu.
Tot ea vorbește despre tensiunea tot mai mare din sistem și despre sentimentul că munca profesorilor este evaluată superficial de societate. În timp ce opinia publică vede adesea doar orarul și vacanțele, profesorii spun că adevărata muncă începe după ce se încheie cursurile.
Tema readuce în atenție o întrebare importantă: cum măsurăm valoarea unui profesor? Prin numărul de ore din catalog sau prin impactul pe termen lung asupra copiilor?
„Fără doar și poate, în învățământ, dacă nu ai vocație, poate că este bine nici să nu intri pe poarta școlii. Aceia dintre profesori care pornesc de la acest raționament și, mă rog, este un dar vocația, nu se uită niciodată la ceas și nu își fac un calcul privind orele pe care le vor petrece în școală – sau nu neapărat în școală – orele pe care le petrec pentru elevii pe care îi au la clasă. Prin urmare, munca în educație face parte din această ecuație a învățământului la modul general.
Munca în învățământ are această componentă majoră de invizibilitate. Este păcat că societatea judecă faptul că un profesor muncește 4 ore pe zi. Nu. Un profesor nu muncește numai 4 ore pe zi. Muncește multe ore pe zi și, mai mult de atât, pune cea mai frumoasă parte. Își pune sufletul pe care îl lasă acolo. O bucățică din sufletul lui rămâne la catedră, rămâne în ochii copiilor care îl privesc. Prin urmare, e adevărat, avem un contract de muncă, dar profesorii nu își mai pun atâtea întrebări privind timpul pe care îl muncesc și îl dedică școlii.”
Pentru mulți elevi și părinți, profesorii care contează nu sunt neapărat cei care au terminat programa cel mai repede, ci cei care au rămas disponibili, implicați și prezenți în momentele importante. Iar această muncă, spun mulți dascăli, rareori se vede într-o statistică.
Recomandările redacției
Susțineți LaTabla.ro
Susțineți munca voluntară din spatele unui proiect editorial independent.
